Hipoterapia

Hipoterapia este o formă de terapie asistată de animale care implică utilizarea cailor pentru a îmbunătăți starea de sănătate fizică și mentală a pacienților. Termenul provine din cuvintele grecești “hippos”, care înseamnă cal, și “therapeia”, care înseamnă tratament. Această metodă terapeutică este folosită de terapeuți ocupaționali, fizioterapeuți și logopezi pentru a sprijini dezvoltarea abilităților motorii, cognitive și emoționale.

Nu putem ști niciodată cu certitudine ce este cel mai bine pentru copiii noștri. Putem încerca metode dovedite, putem explora soluții noi și neexperimentate, putem asculta sfaturile părinților, profesorilor, medicilor și specialiștilor. Totuși, cel mai important este să ne străduim să descoperim ce le aduce copiilor un strop de fericire. Efectele benefice ale utilizării calului au fost observate încă din cele mai vechi timpuri. Această practică își are originile în Grecia antică, unde soldații răniți erau ajutați prin această terapie să se recupereze și să se întoarcă în șa. Primele referințe datează din perioada 460-370 î.Hr. în scrierile lui Hipocrate.

În epoca modernă, utilizarea sistematică a hipoterapiei a început să fie studiată și aplicată în anii 1950 în Europa. Liz Hartel, o călăreață daneză care a suferit de poliomielită, a demonstrat impactul pozitiv al călăritului asupra recuperării sale fizice, câștigând medalia de argint la Jocurile Olimpice din 1952. Această realizare a atras atenția asupra beneficiilor terapeutice ale călăritului.

Hipoterapia a fost oficializată și dezvoltată ca disciplină la începutul anilor 60, fiind utilizată pe scară largă în Germania, Austria, Elveția și Italia, ca adjuvant la terapia fizică tradițională. Inițial, terapia implica un fizioterapeut, un cal special antrenat și un îngrijitor, aplicându-se principiile fizioterapiei. Fizioterapeutul indica îngrijitorului tipul de mișcare, cadența și ritmul care urmau să fie realizate de cal. Primul manual de hipoterapie a fost realizat la sfârșitul anilor ’80 de un grup de terapeuți canadieni și americani aflați în Germania, cu scopul de a implementa această tehnică și în America de Nord. Disciplina a fost recunoscută oficial ca practică medicală în Statele Unite ale Americii în 1992.

Astăzi, este folosită pe scară largă pentru a trata o varietate de afecțiuni, inclusiv tulburări neurologice, probleme de dezvoltare și deficiențe fizice.

Hipoterapia este un termen care înglobează mediul cabalin în sesiuni de tratament cu ajutorul terapiei fizice, oferind o îngrijire totala a pacienților. Prin această terapie pot fi ajutați copiii și adulții care au afecțiuni neuromotorii, cei cu dizabilităţi și cei paralizați. Aceasta este o metodă unică de reabilitate, deoarece, mersul pe cal acționând asupra organismului uman în două feluri, psihogen și biomecanic. Călăreții își depășesc deficiențele fizice, dar și fobiile psihice prin ajutorul motivației care se formează cu ajutorul comunicării cu animalul. Boala care se reabilitează cel mai bine cu ajutorul hipnoterapiei este paralizia cerebrală infantilă. Prin aceasta metoda copiii pot duce o viată aproape normală.

Hipoterapia este folosită în tratamentul unei game largi de afecțiuni, incluzând:

• persoanelor cu infirmități cauzate de accidente sau boli, deficiențe senzoriale.
•  persoanelor cu infirmități motrice, cerebrale, congenitale sau dobândite: tetrapareză spastică, parapareze, distrofie musculară etc.
•  persoanelor cu afecțiuni psihice și comportamentale (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii, autism, Sindrom Down, ADHD).
•  copiilor cu deficiente relaționale (probleme emoționale).

Principiul de bază al hipoterapiei este utilizarea mișcărilor ritmice și repetate ale calului, care sunt transmise corpului călărețului. Aceste mișcări pot ajuta la îmbunătățirea echilibrului, coordonării, forței musculare și a controlului postural. De asemenea, interacțiunea cu calul și mediul natural poate avea un impact pozitiv asupra stării emoționale și cognitive a pacienților, contribuind la reducerea anxietății și la creșterea încrederii în sine.

Este o metodă de educare sau reeducare cu ajutorul calului și este indicată:

•  persoanelor cu infirmități cauzate de accidente sau boli, deficiențe senzoriale.
•  persoanelor cu infirmități motrice, cerebrale, congenitale sau dobândite: tetrapareză spastică, parapareze, distrofie musculară etc.
•  persoanelor cu afecțiuni psihice și comportamentale (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii, autism, Sindrom Down, ADHD).
•  copiilor cu deficiente relaționale (probleme emoționale).

Spre deosebire de un mediu clinic tradițional, terapia asistată de cai oferă un cadru natural și relaxant, care poate fi mai puțin intimidant și mai atrăgător pentru participanți. Acest mediu poate încuraja participarea activă și poate crește angajamentul în procesul terapeutic.

Caii sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a răspunde și de a se conecta cu oamenii într-un mod profund, ceea ce poate fi terapeutic în sine. Această legătură poate ajuta indivizii să se simtă mai puțin izolați, mai înțeleși și acceptați, ceea ce este deosebit de valoros pentru cei care luptă cu probleme de sănătate mintală sau care au trecut prin traume.

Hipoterapia introduce îmbunătățiri funcționale psihică și motorie prin utilizarea atentă a multor stimuli care sunt realizate în cursul interacțiunii dintre om și cal. Hipoterapia utilizează mișcările ritmice și repetitive ale calului pentru a stimula răspunsuri fizice și emoționale la pacienți.

Terapia fizică

• Mișcările tridimensionale ale calului imită mișcarea naturală a mersului uman, ceea ce ajută la îmbunătățirea echilibrului, coordonării și posturii pacienților. Acest tip de mișcare ajută la tonifierea musculaturii, îmbunătățirea flexibilității articulațiilor și creșterea rezistenței musculare, având un efect pozitiv asupra mobilității generale a persoanei.
• Pacienții efectuează exerciții specifice în timp ce sunt călare pe cal, sub supravegherea unui terapeut calificat.

Terapia ocupațională

• Ajută la dezvoltarea abilităților motorii fine și grosiere.
• Include activități cum ar fi hrănirea și îngrijirea calului, care contribuie la îmbunătățirea dexterității și coordonării.

Terapia limbajului

• Utilizată pentru a stimula comunicarea verbală și non-verbală.
• Pacienții sunt încurajați să dea comenzi calului și să interacționeze cu personalul terapeutic și cu calul, promovând astfel dezvoltarea limbajului.

Terapia psihologică

• Concentrează pe îmbunătățirea sănătății mentale și emoționale.
• Pacienții lucrează cu terapeuți pentru a dezvolta abilități de gestionare a stresului, a anxietății și a altor tulburări emoționale.

•  recupereaza coordonarea şi echilibrul, componente de bază ale psihomotricităţii;
•  stimulează şi îmbunătăţeşte echilibrul;
•  stimuleaza mobilitatea articulaţiilor;
•  stimuleaza apetitul, digestia;
•  stimuleaza circulaţia sângelui;
•  îmbunatățeste flexibilitatea;
•  îmbunatățeste forţa şi coordonarea mişcărilor;
•  ameliorează timpii de reflex și funcțiile cardio-respiratorii, etc.

Hipoterapia reprezintă o metodă eficientă și complementară în reabilitarea fizică și psihică, adresând o varietate de afecțiuni, de la tulburări neurologice la dificultăți emoționale. Pe lângă beneficiile fizice, această terapie contribuie la îmbunătățirea stării emoționale și a încrederii în sine. Totuși, este important ca fiecare pacient să fie evaluat individual, iar terapeuții să fie certificați în domeniu. Deși există studii clinice care susțin eficiența hipoterapiei, mai sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma toate beneficiile sale.