Cheful de joacă

Joaca este un semn de vitalitate. Un cal fericit și sănătos își păstrează mult timp temperamentul jucăuș. Un dresaj de calitate trebuie sa știe cum să se folosească de acest lucru. Calul va aprecia jucăriile primite, cu care își alunga plictiseala. Se pot utiliza tot felul de zurgălăi de obiecte suspendate, clopoței bastoane basculante sau bucăți de lemn care culisează pe care le are la dispoziție individual sau pe care le va împarți cu vecinul de boxa. Bineînțeles ca acestea trebuie sa fie solide și sa nu prezinte niciun pericol pentru cal. Atunci când se joaca împreuna în libertate, caii nu se lovesc cu copitele. Totuși dacă un cal trăiește împreuna cu semenii săi este preferabil sa nu aibă potcoave.

Faptul ca te joci cu prietenul tău cabalin sau că îi permiți să se joace nu este o pierdere de timp. Jocul îi dezvoltă inteligența, capacitatea de adaptare și îndemânarea. Sporește complicitatea intre cal și călăreț. Este și cel mai bun mijloc de a lupta împotriva stresului și menținerea moralului ridicat.

Să te joci înseamnă să imiți să faci “ca și cum…”, sa “te faci ca …”. La numeroase specii (printre care se număra și omul!) joaca celor mici este chiar elementul de baza al învățării. Imitându-i pe adulți tinerii își însușesc comportamentele care le vor permite să supraviețuiască să identifice pericolele, să-și aleagă hrana, să găsească apa, să facă fața dușmanilor, să se ocupe de igiena etc. Jocul prin care “te faci ca …” este un antrenament pentru viață. Jucându-se, mânzul învață să se bată să-și apere poziția în cadrul grupului, să reacționeze în caz de pericol. El repeta aceste gesturi într-un context în care ele nu au consecințe reale.

Proprietarii de câini sau de pisici se joacă adesea cu animalele lor. În mod surprinzător putini călăreți își dau seama că și calul lor are nevoie de joacă și ca jucându-se poate să învețe o sumedenie de lucruri!

Jocul nu are mereu o funcție educativă dar este important pentru cele mai multe specii. Jocul permite defularea fizică și psihica. Este o destindere care elimină stresul și detensionează anumite situații. Mânzul se joacă cu cei de o seama cu el dar și cu mama sa. Aceasta se lasă antrenată cu blândețe în zbenguiala lui și cu acest prilej îl învață regulile: sa nu facă cu adevarat rău, sa evite situațiile periculoase, sa nu depășească limitele. Dresajul se bazează în mare parte pe joacă. Atunci când calul nu regăsește ceva familiar, este foarte greu sau chiar imposibil să învețe să facă anumite lucruri.

Mânzul crescut pe pășune petrece mai multe ore pe zi jucându-se. Imita pe mama sa și pe ceilalți adulți, se lansează în curse și urmăriri sau în lupte fictive cu alți mânji. Atribuie viata unor obiecte și mimează posturi de apărare de fuga, de intimidare. Îl putem vedea cum sforărie și cabrează în fata unei galeți, cum o ia la fuga din fata unei hărții duse de vânt. În plus, mânzul explorează sistematic mediul înconjurător, dă ocol obiectelor, le miroase, le împinge cu botul sau cu piciorul, le încearcă cu dinții le întoarce. Toate aceste jocuri au o importanta vitala pentru dezvoltarea sa.

Caii care trăiesc în grup continua sa se joace. Jocurile comune permit abandonarea pentru un timp a ierarhiei grupului. Zilnic caii se implica în curse și urmăriri și se prefac ca fug din fata unor false pericole. Realizează și jocuri mai complexe, de exemplu încearcă sa ocupe, pe rând, un loc dorit de toți, de exemplu pe o movila. Pentru a-l îndepărta pe cel dinainte, îl musca ușor și îl împing.

Din păcate calul folosit la munca nu se mai joaca, practic, de loc. Nu pentru ca nu ar mai simți nevoia, din contra, dar pentru ca nu mai are posibilitatea. Lipsit de contacte sociale cu congenerii săi, trăiește într-o boxa care nu-i oferă nici o distracție. Este un lucru regretabil, căci în boxa calul suferă numeroase constrângeri și joaca i-ar fi de mare folos. Experimental s-au instalat jucării în boxele unor cai: jucării de lemn culisabile sau basculante, individuale sau pentru câte doi. Imediat au fost utilizate din plin. Caii care le aveau la dispoziție au fost mai veseli, mai sociabili și mai calmi.

Lasă-ți calul în libertate (dar protejat) de mai multe ori pe săptămâna. Încearcă apoi sa stabilești unele raporturi ludice sub forma unui antrenament în libertate: sa-și urmeze stăpânul în orice direcție răspunzând indicațiilor verbale, sa facă reverențe, sa se așeze sa se îndepărteze de tine și sa revină la comanda. Fa toate acestea ca amuzament: recompensează calul, felicita-l atunci când înțelege. Dacă nu respecta regula, arata-i asta, dar fără să-l pedepsești, este doar un joc! În momentul în care calul nu mai este interesat de joc întrerupe ședința. Noțiunea de distracție este fundamentala.

Fiecare perioadă de lucru în decursul unei ședințe trebuie sa fie scurta (maximum 10 minute) și întrerupta de momente de destindere și recreere. Aveți grija ca ședința de lucru sa nu fie o povară pentru cal. Atunci el se va bucura când va vede și va fi dispus sa învețe!