Hanoverian este un pur sânge originar din Germania, căruia îi sunt atribuite multe medalii de aur în toate cele trei competiții olimpice ecvestre. De decenii sunt considerați unii dintre cei mai de succes competitori din întreaga lume la dresaj, sărituri și probă completă. La origine, Hanoverianul era un cal de trăsură. Încrucișat ulterior cu pur sânge englez, acesta a devenit mult mai agil și mai apt pentru competiții. În zilele noastre, acest cal este recunoscut pentru temperamentul lui echilibrat, pentru aptitudinile sale atletice, frumusețe și grație. George al II-lea, rege al Angliei și elector de Hanovra, a înființat în anul 1735 Herghelia de la Celle, căutând cai potriviți pentru agricultură, tracțiune și cavalerie. A cumpărat armăsari holstein, pur sânge englez si andalusieni, pe care i-a împerecheat cu iepe locale. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, hanoverianul a devenit o rasă de primă clasă. În anul 1867, ia ființă o societate care are drept scop producția de cai pentru armată și este publicat primul Studbook al rasei, în 1888, de către Royal Agricultural Society, Hanoverianul devenind una dintre cele mai populare rase din Europa. După al doilea război mondial, cererile pentru cai de sport și de călărie au crescut vertiginos și de aceea au fost folosiți cai pur sânge englez pentru a rafina rasa, ocazional fiind folosiți însă și anglo-arabi, ca și Trakhener. Cheia succesului acestui cal este selecția riguroasă, o populație numeroasă și disponibilitatea crescătorilor de a se adapta cererilor pieței actuale. Selecția riguroasă fac din Hanoverian un cal atletic și bun săritor, foarte potrivit pentru competițiile ecvestre olimpice.

Caii din această rasă sunt eleganți, puternici și robuști. Sunt crescuți ca să fie antrenați pentru competiții, să aibă un spate puternic, mișcări atletice și articulații sănătoase. Pentru a fi incluși în studbook, armăsarii și iepele trebuie să treacă prin teste riguroase, scopul acestora fiind evitarea transmiterii de defecte genetice. Ca rezultat al acestei practici, caii din această rasă au o stare excelentă de sănătate. Formatul corporal lateral este dreptunghiular, toate părțile trunchiului fiind foarte bine proporționate unele fata de altele. Capul are o expresie nobila, cu ochi vioi, expresivi, gatul este proporțional cu trunchiul și prins corect, umerii sunt lungi, cu unghiul dintre spata și humerus larg, deschis, antebrațul este lung, continuat cu un fluier scurt, robust, membrele sunt drepte, curate, fara tare osoase, cu tendoane puternice, bine detașate cu articulații largi mobile. Spatele este puternic, bine îmbrăcat în musculatura, în special în zona lombara, crupa este lunga ușor tesita. Înălțimea este de 160-173 cm, iar masa corporala de 600-650 kg. Mersurile trebuie sa fie corecte, fără lopătari sau încrucișări ale membrelor, impulsia trebuie sa vina din trenul posterior, spatele trebuie sa fie relaxat în timpul deplasării, mișcările trebuie sa fie ample, dar ușoare și sprintene. Culorile cel mai des întâlnite sunt: roib, murg, maro, negru și sur.

Foarte important în cazul acestei rase este armonia de ansamblu a animalului. Caii nu trebuie să fie neapărat mari, cât foarte corect și armonios conformați, echilibrați și dezvoltarea fizică trebuie să se coreleze bine cu vârsta animalului. De asemenea, se pune un accent important pe dimorfismul sexual, în sensul că atât iepele, cât și armăsarii trebuie să aibă o expresie a feminității, respectiv masculinității foarte bine evidențiată. Pentru ca un mânz să fie înregistrat în studbook (registrul genealogic al rasei), părinții trebuie evaluați din punct de vedere al mersurilor, conformației, performanțelor și abilităților sportive. Studbook-ul este împărțit în trei părți: studbook-ul principal (simbolizat cu litera ”H”), studbook (S) și pre-studbook (V). Majoritatea nou- veniților, mai ales cei din afara Germaniei se raportează la studbook-ul principal și la studbook. Pentru ca o iapă să fie acceptată în studbook este necesar ca pedigree-ul, conformația și abilitățile ei să respecte anumite criterii: generații recunoscute în pedigree, cel puțin notația 6,0 la inspecție. De asemenea, iepele de pur sânge englez, Anglo-arab și pur sânge arab trebuie să treacă teste de performanță și să aibă recorduri la activ. Testul de performanță pentru iepe clasează și evaluează mersurile, docilitatea și abilitățile de săritoare al iepei mamă. În urma acestui test, iepele sunt clasate în anumite secțiuni ale registrului genealogic al rasei. Cele mai bune iepe se încadrează în clasa de elită. Toți armăsarii pepinieri sunt examinați din punct de vedere fizic. Dacă punctajul obținut la conformație, mersuri, sărituri este suficient, li se va acorda un drept de montă temporar. Apoi, în termen de doi ani, armăsarii trebuie să dea un test numit ”Testul de performanță de 100 zile al armăsarilor”, care evaluează mersurile, nivelul de antrenament, docilitatea, abilitățile pentru dresaj academic și sărituri peste obstacole, cât și pentru anduranță. Eligibilitatea pentru reproducție este verificată anual. Standardul de rasă este reglementat de asociatia The Hanoverian Verband (click aici pentru mai multe informații).

Calul hanoverian este o rasa cu sânge cald, creata pentru a excela în competițiile ecvestre de dresaj, obstacole sau proba completa. Este un cal cu temperament vioi, dar foarte echilibrat, docil, inteligent, supus, ușor de manevrat, cu un caracter foarte bun. Se pretează foarte bine atât la participarea în competiții ecvestre de înaltă clasă, cât și echitației de agrement, pentru copii sau persoane cu handicap fizic. Calmul calului face ca dresajul să fie ușor chiar și pentru un începător.

Hanoverian este un cal care poate fi folosit pentru atelaj, pentru munca la ferma și utilizări militare(cavalerie și artilerie). Mai târziu, a devenit din ce în ce folosit ca un cal de echitație. Acum calul Hanovra este ideal pentru călărie și concursuri.

Calul hanoverian are nevoie de o cantitate mare de hrană, ca toți caii de mărime mare. De asemenea, are nevoie de multă mișcare pentru a rămâne suplu. Îngrijirea hanoverianului este o plăcere datorită personalității sale. Este un animal cu multă viață și capacitatea de a reuși. Stăpânul unui asemenea cal poate avea mulți ani de mulțumire, calul hanoverian fiind loial, distractiv, un animal iubit în orice climat. Ca rezultat al selecții riguroase și eforturilor depuse pentru ameliorarea rasei caii hanoverienii au o stare excelentă de sănătate însa cercetările realizate pe rasa de cal hanoverian a identificat câteva gene care afectează mânzul la naștere Dintre acestea, cea mai importantă esteosteocondrita care este o boală ce afectează oasele și cartilajele de la încheieturi mânzul aflat în creștere. Osteocondrita include fracturi ușoare și acumulare de lichid. Aproximativ 10-24 % dintre cai sunt afectați de această boală. Pentru a descoperi eventualele afecțiuni se recomandă radiografia.

• Hanoverian “un cal născut campion” nu este doar o afirmație și este susținută de succesul cailor în competiții: 13 medalii la Jocurile Olimpice din 1992 și patru Campionate Mondiale consecutive câștigate precum cinci de aur, una de argint și două medalii de bronz la dresaj și sărituri la Jocurile Olimpice 1996/2008.
• Licitațiile de la Verden, un târg destinat cailor de sport, există din 1949 și se numără printre cele mai stabile și mai respectabile târguri de gen din lumea întreagă, datorită selecției atente și exigente a cailor.
• Armăsarul Dundee a înregistrat un record în ceea ce privește prețul: 320.000 euro este valoarea cu care a fost licitat, la târgul din luna octombrie de la Verden.
• Prețul mediu la care poate fi cumpărat un cal din rasa Hanoverian este de 13.000 euro.

Elvis VA, Bonaparte şi Satchmo au format echipa de dresaj câștigătoare a medaliilor de aur la Olimpiada de la Beijing din 2008.