Sporturi Ecvestre 

Oamenii de pe tot globul, tineri sau bătrâni, experți sau doar începători, se bucura de sporturile ecvestre. La nivel mondial, exista în jur de 60 milioane de exemplare de cai și marea lor majoritate au o legătura cu omul. Acesta relație este legata în cea mai mare parte de activitățile recreative, caii fiind folosiți cu succes în multe sporturi. Interesul pentru activitățile ecvestre a crescut în timp. Călăria, cursele de orice tip, sau simpla apropiere de cal reprezinta un mod de petrecere a timpului liber și care depășește barierele convenționale ale umanității (naționale, etnice sau sociale). Caii de sport variază ca statura, de la cel mai mic ponei, gymkhana, pana la rasele speciale, destinate sportului, cu “sânge albastru” și săritorii olimpici. Natura competitiva a omului și plăcerea acestuia pentru putere, viteză, gratie și măreție a calului au asigurat supraviețuirea și prosperarea acestei relații speciale.

Și după 300 de ani, cel mai bun sfat rămâne: “Pune cel mai bun lângă cel mai bun și spera la cel mai bun”. În epoca modernă, calul nu mai este un animal de lupta, muncă sau povară, ci unul pentru relaxare și plăcere, iar cotațiile cailor de sport, de la un câștigător de derby de elita, pana la un ponei, nu au fost nicicând mai ridicate. În afara de curse, aproape orice cal, dacă este antrenat în mod corespunzător, poate participa cu succes la orice sport la nivel de diletanți. Un călăreț amator face câteva sărituri, putin dresaj și se poate bucura de o partida de călărie pe distanta lunga, de participarea la o partida de vânătoare sau la un concurs local. Dar, odată ce începe ascensiunea către elite, este nevoie de specializare. Bineînțeles, întotdeauna vor fi cai ce reușesc în pofida diferențelor, însa anumite rase oferă un randament ridicat în anumite sporturi. Clișeele sunt, în general, valabile: caii cu sânge “fierbinte ” cu putere, forța musculara, picioare flexibile și ușurința mișcării, sunt ideali pentru săriturile peste obstacole și dresaj, in timp ce pursângele englez – curat sau hybrid, care este mai subțire, musculos și atletic, este construit și selectat pentru concursurile de viteza, diferite reprezentații și polo. Cursele sunt “în afara” echitației și doar pursângele englez este competitiv în cursele de calorie, în timp ce Trotters și Standardbred exceleaza în cursele de hamuri.

Umerii constituie articulațiile principale în locomoția cailor și au o mobilitate asemănătoare unui pendul, pentru picioare anterioare și totodată trebuie dispună și de un unghi corect. Dacă nu sunt drepte, calul nu va putea galopa cu ușurință in josul pantei. Când ne uitam de sus, înspre picioarele anterioare, mijlocul genunchiului trebuie sa fie deasupra mijlocului copitei, dând impresia de forță. Din lateral, orice concavitate a genunchiului poate exercita o presiune excesiva pe tendoane, în partea posterioara a piciorului. Dacă regiunea de deasupra chișiței este prea dreapta, exista riscul lovirii, iar dacă exista un unghi prea ascuțit, va exista riscul presării tendonului. Corpul voluminos indica existenta unui loc suficient pentru inima și plămâni.

Calul este un animal cu “tracțiune pe spate”, iar o lungime potrivita de la sold la vârful jaretului, combinata cu picioarele posterioare lungi și puternice, indică puterea mare de propulsie. Copita, ca prim punct de contact cu solul, trebuie să aibă o forma regulată și să aibă osul dens și dur. Capul va descrie caracterul. Inspecția unui cal bun pentru sport trebuie sa indice similarități intre diferite tipuri și sporturi.

• Calul pur sânge este de cele mai multe ori selecționat pentru viteză, dar calitățile sale îl recomanda în multe alte domenii. Nu exista nimic ceea ce un cal comun poate face și pe care calul pursânge sa nu îl facă mai bine. Datorită încrucișărilor judicioase, are calități preluate de la rase mai puțin rafinate. Pursângele englez este o rasă cu caracteristici distinctive nemaiîntâlnite, evidente în special în modificările structurii osoase, musculare, ale inimii, plămânilor și glandelor, ceea ce l-au făcut ideal pentru performanțe atletice superioare. Oasele mai fine ale pursângelui încorporează putere și ușurință, care permit un grad mare de flexiune și extensie, toate acestea contribuind la lungimea pasului. Pursângele englez reacționează rapid la adrenalina care circula în organismul sau și care inițiază reacții fiziologice și metabolice în timpul exercițiilor, o capacitate de efort ridicată a inimii și o rezervă de celule roșii ale splinei, mai mare decât cea obișnuită, acestea asigurând o bună oxigenare a inimii și a mușchilor în timpul exercițiilor solicitante. Mai multe detalii despre acesta rasa le găsiți aici!
• Hanoverian este un pur sânge originar din Germania, căruia îi sunt atribuite multe medalii de aur în toate cele trei competiții olimpice ecvestre. De decenii sunt considerați unii dintre cei mai de succes competitori din întreaga lume la dresaj, sărituri și probă completă. La origine, Hanoverianul era un cal de trăsură. Încrucișat ulterior cu pur sânge englez, acesta a devenit mult mai agil și mai apt pentru competiții. În zilele noastre, acest cal este recunoscut pentru temperamentul lui echilibrat, pentru aptitudinile sale atletice, frumusețe și grație. Mai multe detalii despre acesta rasa le găsiți aici!

1. Cursele de galop sunt sportul ecvestru cel mai vechi dăruit de Imperiului Britanic lumii. Cursele de cai au întrecut de departe toate celelalte sporturi naționale cum ar fi cricket-ul, tenisul, golful și fotbalul. Rasa pursânge englez, considerată cea mai nobilă creație a omului, avand un proces de evoluție de 100 de ani, iar cursele au atins forma cunoscută în prezent în 1800.
2. Cursele cu obstacole sunt “ruda săracă” a curselor de galop în sens financiar. Premiile sunt mai mici și nu sunt implicați armăsari de valoare, majoritatea lor fiind castrați. Dacă cursele de galop sunt o industrie, săriturile sunt mai mult un sport. Au loc într-o formă sau alta în toată lumea, dar centrul lor este în Marea Britanie și în Irlanda. Grand National este cea mai faimoasă cursă cu obstacole din lume și cea care continuă să captiveze imaginația lumii. Nu este o cursă de campionat, are însă un handicap, unul în care caii poartă diferite greutăți pentru ca, teoretic, să-și egaleze șansele de câștig.
3. Sărituri peste obstacole (hipism) sunt cea mai nouă ramură de competiție sportivă, cea mai artificială și, în mod cert, cea mai ușor de identificat. Conceptul este simplu: calul este îndrumat să sară într-o arenă închisă peste o serie de obstacole colorate, ce pot fi doborâte. Este un spectacol dramatic și atractiv, în care puterea și corectitudinea sunt esențiale. O cursă de obstacole este un test care-și propune să scoată în evidență parteneriatul dintre cal și călăreț, cu diferite cerințe față de mărime, construcție, secvențe și relația dintre obstacolele simple și cele combinate.
4. Dresaj este un cuvânt francez care se poate traduce ca antrenament și obiectivul său este de a produce cai corect dezvoltați, supli, ascultători și foarte ușor de călărit. Astfel, orice cal de călărit trebuie să învețe bazele dresajului în cadrul educației sale timpurii. Primele evidențe ale unui sistem progresiv de antrenament sunt scrierile generalului grec Xenephon (435-355 Î.Hr.), care a fost primul care a privit călăria ca pe o știință, și mai târziu, ca pe o artă. Cuvintele sale au fost ca o sursă de inspirație în timpul Renașterii, perioadă în care călăreții din Europa au început să călărească „clasic”, formând bazele călăritului modern. Preceptele clasice au fost apoi păstrate de militari – de obicei cu caii cei mai buni și cei mai disciplinați – și o formă timpurie de dresaj competitiv a fost reprezentată de competițiile pentru cel mai instruit cal al unui ofițer în secolul al XIX-lea.
5. Pollo este cel mai rapid sport de echipă și cel care joaca trebuie să aibă sânge fierbinte și gândire rece. Un jucător bun de pollo nu trebuie să fie doar un călăreț excelent, ci și un bun mânuitor al mingii. Necesitatea de bază, de a lovi o minge de 9 cm diametru cu o crosă cu mâner lung și o măciucă mică, de pe spatele unui cal în galop, necesită o abilitate exactă în a coordona ochii și mâna.
6. Triatlonul reprezintă teste ale antrenării și ale abilității și este similar cu competițiile de tip pentatlon sau decatlon. Calul și călărețul trebuie să facă față la trei discipline: dresaj, cros și obstacole, din care rezultă un scor cumulativ. La un nivel înalt, fiecare secțiune are loc într-o altă zi. Fiecare secțiune are un scop specific: dresajul arată supunerea și ascultarea calului față de călăreț, în ciuda faptului că este la apogeul puterilor sale fizice; crosul își propune să testeze forța atletica, viteza și curajul; iar săriturile demonstrează că animalul este destul de viguros și suplu pentru a sări corect peste obstacole, chiar și după cros.